Locuinţe „la cheie“ cu găuri în pereţi pentru militarii Armatei Române. Acoperişurile au găuri, pereţii au crăpături şi mucegai

Casele au fost construite pe un teren de 2,5 hectare, pe care Ministerul Apărării l-a oferit propriilor angajaţi contra unei chirii simbolice. Cumpărătorii imobilelor sunt salariaţi militari şi civili ai Ministerului Apărării. Înaintea acţiunii festive de recepţie din septembrie 2008, timp de câteva luni, proprietarii au încercat să convingă constructorul să remedieze problemele. Ce-i drept, unele s-au rezolvat. Dezvoltatorul proiectului Străuleşti a fost firma South Pacific Company (SPC), condusă de un cetăţean româno-australian, George Prelea. El susţine că nu a avut profit de pe urma proiectului Străuleşti. “Un metru pătrat construit în zonă costă acum 2.000 de euro, iar ei l-au cumpărat cu 393 de euro plus TVA”, spune George Prelea. De exemplu, o locuinţă cu parter şi etaj, suprafaţă utilă 110 metri pătraţi, s-a vândut cu 64.000 de euro, iar o vilă izolată a costat circa 120.000 de euro. Firmele partenere se dau reciproc în judecată Reprezentanţii SPC susţin că, din totalul celor 241 de unităţi locative (vile izolate, case înşiruite şi apartamente în blocuri de patru etaje), doar vreo zece vile mai sunt în lucru. Pentru problemele din cartier, George Prelea dă vina pe subcontractori – pe care însă i-a adus chiar firma SPC. El acuză în special firma de construcţii Rotary: “Ei ne-au dat la un moment dat în judecată, acum e rândul nostru să-i dăm în judecată, să le cerem daune. Rotary nu a finisat ca lumea, ei au pus şi vata de sticlă, şi burlanele. În locul lui Rotary am angajat alte firme, ca să continue în locul lor”. În schimb, proprietarii caselor n-au încredere nici în South Pacific, nici în Rotary şi consideră că angajaţii lor au fost ori nepricepuţi, ori “scăpaţi din mână”. “Eu am avut vreo 40 de observaţii în procesul-verbal de predare-primire. Cada zgâriată, un geam ciobit… M-aş mira ca un muncitor calificat să nu ştie să lege un burlan!”, se plânge proprietarul Parnica. O vecină susţine că are infiltraţii de apă în mansardă, dar se teme să-şi spună numele: “Eu lucrez în armată, nu vreau să am probleme… Dacă vreţi, întrebaţi-l pe generalul Sârbu, directorul Spitalului Militar, are casă aici, dânsul poate vorbi mai mult”. Locatarii se plâng că locuinţele au garanţie doar un an de zile. În schimb, SPC susţine că garanţia operează pe toată durata de existenţă a construcţiei şi că termenul de 12 luni reprezintă doar perioada în care proprietarii pot face observaţii despre calitatea lucrărilor. Unii cetăţeni au acceptat să semneze procesele-verbale şi să se mute în casele cu probleme pentru că au fost “strânşi cu uşa” – cheltuiau prea mult pe chirie sau pe navetă şi au crezut că e mai înţelept să folosească banii pentru a-şi repara propria casă primită “la cheie”. Cel mai slab confort, la bloc Clădirile cele mai dezavantajate sunt două blocuri dinspre şoseaua Străuleşti. “S-au construit în perioada când relaţia dintre SPC şi Rotary s-a deteriorat”, explică reprezentantul Armatei, consilierul Ion Vasilian. Din punctul de vedere al acestuia, dar şi al unor proprietari de locuinţe, marele vinovat pentru problemele din Străuleşti a fost firma Bovis Lend Lease, adusă de SPC ca diriginte de şantier: “Dezastru! Firmă străină, dar cu angajaţi români“. Din partea Bovis, inginerul Panait Diogene dă vina pe firma Rotary. Totuşi, reprezentantul firmei Bovis ştie că există şi acuzaţii împotriva lui: “Mă gândesc cu groază că o să mă cheme ăştia prin tribunale, iar eu am atâta treabă!”. Proprietarii plătesc reparaţiile Locatarii se plâng că pe timpul construcţiei nu au avut acces pe şantier ca să-şi vadă casa: “M-am înscris în program în septembrie 2005 şi am luat casa în mai 2008. În timpul ăsta mi-am văzut casa doar de patru ori. Dar am fost în avantaj, sunt colegi care nu şi-au văzut casa niciodată”. Preşedintele asociaţiei de proprietari din Străuleşti, generalul(r) Neculae Năbârjoiu, spune că a avut 22 de deficienţe la casă, dar a reuşit să-şi rezolve foarte multe dintre ele: “Cei mai nemulţumiţi au fost şi cei mai dezinteresaţi”. Generalul susţine că nu e nicio legătură între gradul unui proprietar şi modul cum i-a fost construită locuinţa. Drept dovadă, casa unui general cu trei stele a fost predată cu mucegai pe pereţi. Cine este firma South Pacific Dezvoltatorul proiectului Străuleşti este bine “înfipt” în piaţa imobiliară din România. South Pacific deţine terenuri în localităţile Tunari, Dascălu, Runcu, Dimieni şi Snagov. George Prelea are în desfăşurare câteva proiecte în zona Pipera – Tunari. El a fondat împreună cu fiul său, Andrew, South Pacific Group şi s-a lansat cu succes în afaceri imobiliare. Din firma lor mai face parte şi un fost bancher australian, Richard Garner. S-a întors în România după ce a trăit 45 de ani în Australia. Compania sa deţine peste 50 de hectare de teren în nordul Capitalei. Investiţia din Snagov ar putea fi făcută în parteneriat public-privat cu primăria localităţii. Rotary nu are timp de explicaţii Sorin Encuţescu, proprietar de vilă în Străuleşti, era secretar de stat în Ministerul Apărării când a început proiectul de construcţii de locuinţe. Programul a continuat şi după ce Sorin Encuţescu a plecat din minister. Acum Armata construieşte un nou cartier pentru militari, în şoseaua Antiaeriană. Ministerul Apărării a ales drept dezvoltator în Antiaeriană tot firma Rotary, de care sunt nemulţumiţi şi proprietarii din Străuleşti, şi fostul partener de afaceri South Pacific. “Alegerea firmei Rotary este inexplicabilă”, recunoaşte Sorin Encuţescu. Am încercat să aflăm şi punctul de vedere al firmei Rotary pe tema problemelor din Străuleşti. Daniela Rotaru, patroana de la Rotary, a acceptat iniţial să ne primească la sediul firmei. La firmă, ea n-a fost însă de găsit, deşi am căutat-o în trei birouri şi am întrebat mai mulţi funcţionari despre ea. Am plecat de la firmă după o aşteptare de o jumătate de oră. După plecarea ziaristului de la sediul firmei, doamna Rotaru a sunat, spunând că este “şi acum” la sediu şi că ea este foarte ocupată, „pe mine mă caută sute de oameni“.În urma convorbirii telefonice, decizia finală a doamnei Rotaru a fost “Scrieţi ce vreţi!” .